Un început

Deschid acest blog cu gânduri mărturisite în caietul-program al Festivalului “Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” de la București, ediția din 2010. Mi s-a părut potrivită o astfel de introducere în universul muzicii contemporane în care ne mișcăm cu toții: compozitori, muzicologi, interpreți, melomani, acum când deschiderea fiecaruia dintre noi spre comunicare nu mai e demult un pas hazardat spre necunoscut ci, mai degrabă, o fereastră deschisă spre lumea de azi.

Sorin Lerescu
București, 4 martie 2011

MUZICA AZI
I. Laboratorul de creaţie
În noianul de stări, contradicţii şi simboluri de tot felul, care populează universul muzicii contemporane, te simţi, de cele mai multe ori, „suspendat“ între revelaţie şi confuzie de termeni, între expresie şi raţional, între certitudine şi îndoială, tentat să (re)descoperi, cu o clipă mai devreme, traseele ascunse ale zămislirii unui opus. Deşi laboratorul de creaţie al autorului unei muzici este apanajul său exclusiv, din care poate sau nu să devoaleze câte ceva din ideile care au stat la baza construcţiei sale sonore, eşti oricând – dar nu oricum ! – liber, ca ascultător, să încerci să păşeşti pe tărâmul frust al imaginaţiei compozitorului. Legătura sa cu trecutul te poate marca de la început, aşa cum refuzul său de a se revendica dintr-unul din trunchiurile estetice ale „marii muzici“ poate creea suspiciuni…de originalitate cu orice preţ. Dar ce mai contează, când impresia asupra unei lucrări din orice zonă a muzicii culte este, uneori, mai puternică decât aventura căutării esenţei operei, sau, mai mult, a aşezării unei personalităţi componistice într-o categorie estetică cu aură generalizatoare.

II. Despre muzica mea
esenţializat:
Definitorie este ideea de contrast, de „luptă a contrariilor“ prin recompunerea unor imagini şi stări afective învăluite în misterul naturii şi al fiinţei noastre.

detaliat:
Perspectiva estetică în care se încadrează multe dintre lucrările mele porneşte de la ideea de contrast, de evoluţie a mai multor elemente antinomice de construcţie muzicală. Dihotomiile de tipul: consonanţă-disonanţă, unu-multiplu, continuitate-discontinuitate se regăsesc în diferite clase de compoziţii pe care le-am realizat în decursul anilor, cum sunt: Solo-Multipli, Phonologos, Proportions, Actio, Modalis, dar şi în simfoniile mele. Structurile improvizatorice ca şi ethos-ul modal sunt, de asemenea, prezente în muzica mea. Sunt preocupat, totodată, şi de o anumită tipologie a gestului componistic, în care utilizarea diferitelor mecanisme de dezvoltare sonoră se concretizează în planul macroformei fie prin structurări sau destructurări ale traiectelor melodice, fie prin acumulări de tipul texturilor. Juxtapunerea sau superpoziţia diferitelor module sonore reprezintă încă o caracteristică a tehnicilor componistice pe care le-am utilizat în anii din urmă. În plan filosofic şi semantic am încercat să conturez în muzica mea o viziune aparte asupra meandrelor existenţei noastre în universul dramatic al lumii de azi.

III. Vise

Ce visez pentru 2010? Că suntem înţeleşi…

Sorin Lerescu
Bucureşti, 14 martie 2010
(pentru SIMN 2010)

Advertisements