Simpozionul internațional de muzicologie “George Enescu” 2011

Enescu’s Symphonism – A Different Vision in 20th Century Music.pdf


În cadrul Festivalului Enescu din acest an s-a desfășurat și o nouă ediție a Simpozionului internațional de muzicologie “George Enescu”, organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, coordonator fiind prof. dr. Mihai Cosma.

Nume importante de compozitori, muzicologi, interpreți, cercetători atenți ai fenomenului muzical contemporan și ai operei enesciene din: Austria, Belgia, Franța, Germania, Haiti, Italia, Republica Moldova, România și Statele Unite ale Americii au figurat în programul Simpozionului.

Opera lui Enescu a fost privită din varii perspective muzicologice, a fost analizată în contextul marilor direcții stilistice din muzica secolului XX până în prezent, dar și din acela al conexiunilor și interferențelor cu ideile contemporane și cu specificul muzicii românești, în general.

Am remarcat profesionalismul organizării acestei manifestări muzicologice internaționale, desfășurate la București, în Aula Palatului Cantacuzino, între 8-11 septembrie 2011.

În mapa pe care am primit-o de la organizatori am descoperit cu plăcere un numar al revistei “Actualitatea Muzicală” dedicat Simpozionului “George Enescu” din acest an și un elegant volum în limba engleză, Proceedings of the George Enescu International Musicology Symposium, Bucharest 2011, reunind comunicările prezentate în cele 4 secțiuni: Essays & Documents (Section 1), Oedipus (Section 2), Crossover (Section 3), Applied Research (Section 4).

Comunicarea mea, cu titlul Enescu’s Symphonism – A Different Vision in 20th Century Music – programată joi, 8 septembrie, în cadrul primei secțiuni, Essays & Documents, a adus în prim-plan creația simfonică a lui Enescu “(…) privită, aş zice, prismatic, din mai multe unghiuri de analiză şi cercetare a microstructurilor de limbaj, care îi sunt de altfel specifice. Racordarea muzicii româneşti la valorile muzicale din Apusul Europei s-a făcut şi prin prisma viziunii aparte a compozitorului asupra discursului simfonic. Enescu a intuit magistral efectul, în plan timbral şi al construcţiei muzicale ca atare, al unui model sonor paradigmatic pentru estetica sa: melodia continuă, semnul sub care stă întreaga sa creaţie, fie camerală, de operă sau simfonică.

Cele trei simfonii ale sale, dar şi lucrările simfonice anterioare, Suita simfonică Poema Română sau Suita nr. 1 pentru orchestră, experimentează un tip de traiect sonor continuu, aidoma unei curgeri implacabile a timpului sonor în ipostaza fatum-ului, a semnificaţiilor existenţei şi simbolurilor, proprii folclorului românesc, transfigurat şi sublimat în spaţii sonore de o modernitate deloc ostentativă.”

Comunicarea Simfonismul enescian – o viziune aparte în muzica secolului XX abordează această problematică prin prisma unei perspective analitice comparative asupra celor trei simfonii enesciene.

Sorin Lerescu

Advertisements